Mit spulberat: faimos obiect olandez nu provine în totalitate din argintul flotei capturate de Piet Heyn

Timp de aproape două secole, un set spectaculos format dintr-un urcior și un lighean de argint, expus la Rijksmuseum din Amsterdam, a fost considerat un trofeu al uneia dintre cele mai mari victorii navale ale Republicii Olandeze: capturarea flotei spaniole de comori în 1628 de către amiralul Piet Heyn. Însă noi cercetări semnate de dr. Joosje van Bennekom, publicate în Journal of Cultural Heritage, pun sub semnul întrebării această poveste și susțin că doar o parte din ea este adevărată.

Un simbol al puterii navale olandeze, reexaminat

Amiralul Heyn, în numele Companiei Olandeze a Indiilor de Vest (WIC), a interceptat în septembrie 1628, în Golful Matanzas din Cuba, flota spaniolă încărcată cu bogății. Captura a însemnat pentru Republica Olandeză aproximativ 177.000 de livre troy olandeze de argint, alături de aur, perle, mirodenii, mătăsuri, pigmenți și alte comori. Doar argintul era evaluat la 11,5 milioane de guldeni la vremea respectivă – echivalentul a circa 56,4 miliarde de euro în prezent – suficient pentru a susține armata olandeză mai bine de un an. Victoria nu a fost doar una materială, ci și un moment simbolic important în Războiul de Optzeci de Ani.

În scurt timp, a apărut un urcior de argint somptuos, purtând marcajul lui Francisco Enriquez, un argintar din Ciudad de México, datat stilistic între 1606 și 1628. Pe fundul său este gravată o inscripție în limba neerlandeză: „Această cană provine din flota de argint cucerită de domnul locotenent-amiral Pieter Pieters Heyn, la 16 septembrie 1628.” Obiectul are, astfel, o legătură directă și credibilă cu evenimentul istoric.

Ligheanul: o piesă cu poveste controversată

În schimb, ligheanul pereche ridică semne de întrebare. Produs în manieră distinct olandeză, acesta poartă marcaje de atelier din Haga și este datat 1684 – deci realizat cu mult după capturarea flotei spaniole. Inscripția sa menționează: „Administratorii Companiei Patente a Indiilor de Vest, Camera Maze, 1684”. Primele mențiuni istorice despre lighean datează din 1808, ca un obiect vag asociat celebrării victoriei din 1628. În 1879, o revistă populară, fără a cita surse, afirma că și ligheanul fusese realizat din argintul comorii spaniole.

Analiza izotopică demontează legenda

Pentru a separa mitul de realitate, echipa dr. van Bennekom a utilizat analiza raportului izotopilor de plumb (LIR), o metodă care permite identificarea provenienței geografice a metalelor pe baza urmelor lăsate de procesul de rafinare. Argintul extras din minele americane – precum cele din Potosí (Bolivia) sau diverse regiuni din Mexic – are semnături izotopice distincte, în special datorită rafinării cu mercur prin metoda „patio”.

Rezultatele au confirmat că urciorul a fost realizat din argint mexican, posibil provenit din comoara capturată. În schimb, compoziția ligheanului era eterogenă: o combinație de argint parțial european, cu urme izotopice care doar în parte corespund semnăturilor din Lumea Nouă. Mai degrabă, ligheanul reflectă practica olandeză din secolul al XVII-lea de a recicla argintul – provenit din obiecte, monede sau lingouri.

Între intenție patriotică și realitate istorică

O înregistrare a lui Cornelis van Alkemade din jurul anului 1700 menționează un „set de vase de argint” de 12,5 livre, predat de Piet Heyn Camerei Maze din Rotterdam în 1628 – aceeași instituție amintită în inscripția de pe lighean. Deși greutatea corespunde și oferă un indiciu, nu există dovezi contemporane care să ateste explicit că acest lighean făcea parte din acel set.

Concluziile sunt clare: ligheanul, deși conceput pentru a se potrivi vizual cu urciorul, a fost realizat ulterior și, cel mai probabil, a fost adăugat în scop ceremonial sau patriotic. Pe măsură ce piesa a fost expusă publicului, legenda unei origini imperiale a fost exploatată pentru a glorifica forța navală a Republicii Olandeze – deși realitatea este mai complexă.

Astfel, știința și istoria dezvăluie o narațiune nu lipsită de eroism, dar mai nuanțată decât povestea spusă până acum.