Mitul masacrului roman de la Maiden Castle, emblematicul „cimitir de război” al Marii Britanii
Un nou raport arheologic realizat de Universitatea Bournemouth (BU) rescrie una dintre cele mai importante pagini din istoria britanică. Mult timp considerat locul unui masacru sângeros în timpul cuceririi romane a Britaniei, așa-numitul „cimitir de război” de la Maiden Castle, în Dorset, pare acum să aibă o poveste mult mai complexă — și mai puțin centrată pe romani.
O nouă perspectivă asupra mitului masacrului roman de la Maiden Castle
Două dintre scheletele excavate de Mortimer Wheeler în anii 1930, datând din secolul I d.Hr., prezintă răni produse de arme tăioase, iar unul are un vârf de suliță înfipt în coloană, anterior interpretat (eronat) ca un proiectil roman de ballista. Credit: Martin Smith
Într-un studiu publicat în Oxford Journal of Archaeology, cercetătorii de la BU au realizat o reanaliză a înmormântărilor de la Maiden Castle, folosind și noi datare cu radiocarbon. Spre deosebire de presupunerea îndelung acceptată conform căreia zecile de trupuri descoperite ar fi fost victimele unui atac roman devastator, dovezile actuale sugerează că acești indivizi au murit pe parcursul mai multor decenii, între sfârșitul secolului I î.Hr. și începutul secolului I d.Hr. Cercetarea indică episoade recurente de violență, posibil cauzate de conflicte interne, lupte dinastice pentru putere sau execuții regionale — nu de o singură bătălie împotriva romanilor.
Dr. Martin Smith, profesor asociat de antropologie biologică și medico-legală la BU, a subliniat importanța acestei descoperiri: „Faptul că am găsit zeci de schelete umane cu răni letale nu a fost niciodată pus la îndoială,” a explicat Smith. „Dar printr-un program sistematic de datare cu radiocarbon, am reușit să stabilim că acești indivizi au murit pe parcursul mai multor decenii, și nu într-un singur eveniment tragic.”
Maiden Castle, o fortificație de tip oppidum din Epoca Fierului, a intrat în atenția publicului în 1936, când arheologul Sir Mortimer Wheeler a efectuat săpături la fața locului. La acea vreme, Wheeler a declarat că fortul a fost cucerit de o legiune romană, prezentând morții ca fiind ultimii apărători ai Britaniei native. Povestea sa dramatică, spusă într-un context prebelic, a prins rapid în cultura populară și a fost larg acceptată în literatura istorică și în imaginația colectivă.
Viziunea romantică a unei bătălii eroice contrazisă de știință
Vedere aeriană a Maiden Castle, Dorset, cea mai mare fortificație de tip colină din Marea Britanie. Credit: Jo și Sue Crane
Dar Dr. Miles Russell, profesor principal în arheologia preistorică și romană la BU și directorul noilor săpături, crede că această versiune este mai mult mit decât realitate. „Din anii 1930 încoace, povestea britonilor luptând împotriva romanilor la unul dintre cele mai mari forturi din țară a devenit un element fix în literatura istorică,” a declarat Russell. „Povestea localnicilor din tribul Durotriges măcelăriți de romani este emoționantă și puternică... dar dovezile arheologice arată acum că nu este adevărată. A fost, de fapt, un caz în care britonii i-au ucis pe britoni, iar morții au fost îngropați într-o fortificație abandonată. Armata romană a comis multe atrocități, dar aceasta nu pare să fi fost una dintre ele.”
Consecințe asupra modului în care interpretăm cimitirele antice
Noile dovezi ridică și întrebări mai ample despre modul în care interpretăm locurile de înmormântare din Antichitate. Diversitatea practicilor funerare descoperite la Maiden Castle sugerează fie prezența mai multor grupuri culturale distincte, fie existența unor ierarhii sociale complexe care influențau ritualurile de îngropare, conform Paul Cheetham, cercetător asociat la BU. „Deși săpăturile lui Wheeler au fost remarcabile pentru vremea lor, el a putut investiga doar o mică parte din sit,” a spus Cheetham. „Este foarte probabil ca un număr mai mare de morminte să rămână încă nedescoperite în jurul uriașelor valuri de pământ.”
Cheetham a adăugat că acest studiu contrazice abordările simpliste asupra cimitirelor arheologice. „Amestecul de practici funerare diferite din aceeași perioadă ne arată că trebuie să punem sub semnul întrebării interpretările simpliste ale cimitirelor antice,” a declarat el.
Mai multe informații: Universitatea Bournemouth
