Cum a zdrobit Ștefan cel Mare armata Poloniei în bătălia din Codrii Cosminului

La 26 octombrie 1497, Ștefan cel Mare a obținut o victorie strălucită împotriva armatei poloneze conduse de regele Ioan Albert, în Bătălia de la Codrii Cosminului.

În episodul de mai jos al podcastului „Colecționarul de Istorie”, doctorul în istorie Andrei Pogăciaș relatează contextul formidabilei încleștări în care Ștefan cel Mare îi întinde o capcană regelui polon Ioan Albert (Jan Olbracht în poloneză), zdrobindu-i imensa armată într-un măcel care a durat trei zile.

Andrei face o frescă detaliată a epocii, cu complicatele relații diplomatice, economice și militare din Europa Centrală și de Est. Alianțele se schimbă rapid, Ștefan îngenunchează în fața celebrului rege polon Cazimir al IV-lea și îi jură credință, căutându-i sprijinul în fața năvălirilor tătare și otomane.

Când ajutorul nu vine, Ștefan orchestrează jefuirea provinciilor din sudul Poloniei și, după decenii de război, se aliază în final cu eternii săi inamici, otomanii și tătarii.

Expediția pusă în mișcare de urmașul lui Cazimir al IV-lea, regele Ioan Albert, este una enormă. Cronicile vorbesc despre o oaste polonă de 80.000 de oameni cu 200 de guri de foc, inclusiv două tunuri enorme, trase de câteva zeci de perechi de boi.

Planul Poloniei este cucerirea capitalei Suceava, înlocuirea lui Ștefan și capturarea cetăților Chilia și Cetatea Albă, care acum le aparțin otomanilor.

Campania eșuează însă. Suceava nu cade, transilvănenii, otomanii și tătarii vin în ajutorul lui Ștefan, iar regele Ungariei îi amenință pe poloni cu represalii dacă nu se retrag. Se încheie un fel de armistițiu pe care însă domnitorul Moldovei nu-l respectă.

Pe drumul de întoarcere, în Codrii Cosminului, Ștefan cel Mare pregătește cu atenție o ambuscadă. Urmează o luptă sălbatică, pe care Ștefan, bolnav și chinuit de răni mai vechi, o supraveghează dintr-o sanie.

Regele polon Ioan Albert scapă cu fuga, la fel și resturile imensei sale armate. Prada rămasă în urmă, capturată de moldoveni, otomani și tătari, este colosală. Mai mulți magnați polonezi prinși sunt trimiși plocon la Constantinopole. Alți nobili sunt legați între ei de plete, înjugați la plugul de lemn și puși să are, pentru a se replanta pădurea distrusă.

Ștefan cel Mare își trece astfel pe răboj ultima putere pe care, în îndelungata sa domnie, nu o învinsese încă. Domnitorul Moldovei și-a bătut cumplit, în cei 47 de ani petrecuți pe tron, toți vecinii: otomani, unguri, tătari, poloni, munteni, secui.

_{Foto sus: O ambuscadă, pictură de Feliks Sypniewski din anul 1856 (© Wikimedia Commons)}