Henri Mouhot, exploratorul și zoologul francez care a adus la lumină orașul Angkor Wat

Henri Mouhot a fost un explorator, filolog și zoolog francez din secolul al-XIX-lea, unul dintre cei care au pus bazele Imperialismului Francez în Asia (alături de comandantul Ernest Doudart de Lagree), precum și cel care a redescoperit și readus în atenția publicului european ruinele orașului Angkor Wat (aflat pe teritoriul statului Laos de astăzi), capitala Imperiul Khmer între secolele IX-XV. Acesta se naște în 1826 și moare în 1861.

Un desen de epocă ce-l înfățișează pe Henri Mouhot, realizat de pictorul francez Henri Rousseau (Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Henri_Mouhot)

I. Copilăria și tinerețea lui Henri Mouhot

Henri Mouhot se naște la 15 mai 1826, în orașul Montbeliard (aflat în estul Franței, la graniță cu Elveția) din departamentul Doubs (din regiunea Franche-Comte).[1] În tinerețea sa, prin anii 1850, acesta pleacă în Rusia Țaristă ca tânăr profesor de filologie și totodată, tot în această perioadă, el călătorește de-a lungul Europei cu fratele său, Charles, studiind tehnica fotografică (o nouă artă dezvoltată în acea perioadă de artistul și fotograful Louis Daguerre, ce-l care inventase dagherotipul în 1839).[2] În 1856, cei doi merg în Anglia, acolo unde Henri se va dedica complet noii sale pasiuni, studiile zoologice (una care de altfel îl va și face faimos în Istoria Modernă). Societățile academice britanice se arată înțelegătoare față de interesul arătat de Mouhot pentru Istoria Naturală și Călătorii în locuri exotice (față de companiile coloniale franceze sau guvernul Împăratului Napoleon al III-lea, ce-i vor respinge cererile pentru finanțări și nu-i vor acorda niciun fel de ajutor financiar), acesta primind susținerea morală și materială necesare de la Royal Geographical Society (Societatea Regală de Geografie) și Zoological Society (Societatea Zoologică) din Londra, pentru a realiza o misiune zoologică în Indochina (spațiu geografic ce cuprinde state precum Vietnamul, Cambodgia, Laos-ul, Thailanda și Myanmarul de astăzi) în 1858.[3]

II. Prima expediție în Asia de Sud-Est (octombrie-decembrie 1858)

Plecând de la baza sa din Bangkok (capitala Regatului Siam la acel moment, actuala Republica Thailanda) în 1858, în cele ce urmează, Mouhot va realiza patru călătorii în Asia de Sud-Est (în interiorul statelor Siam, Cambodgia și Laos), pentru a studia Istoria, Arta, Limbile și Obiceiurile oamenilor din această regiune, precum și fauna, dar mai ales fauna acestei regiuni.[4]

În prima sa expediție, el vizitează Ayutthaya, fosta capitală a Regatului Siam (un teritoriu deja cartografiat și cunoscut de europeni) și adună o largă colecție de insecte, precum și de cochilii terestre și de râu, pe care care le trimite în Anglia.[5]

III. A doua expediție în Asia de Sud-Est și redescoperirea orașului Angkor Wat (ianuarie 1859-mai 1860)

La 22 ianuarie 1860, la sfârșitul celei de a doua expediții (și cea mai lungă), Mouhot ajunge în Angkor (un teritoriu deja cartografiat), o suprafață întinsă pe mai mult de 400 km², constând în mai multe situri (terase antice, bazine, orașe cu șanțuri de apărare, palate și temple), cel mai faimos dintre acestea fiind Templul de la Angkor Wat.[6]

El consemnează această vizită în jurnalele sale de călătorie, jurnale ce includ 3 săptămâni de observații detaliate. Aceste jurnale și ilustrații vor fi încorporate ulterior în cartea , , Călătorie în Regatele Siamului, Cambodgiei și Laosului”, ce va fi publicată postum (după moartea lui Mouhot, în noiembrie 1861).[7]

În același timp, în ciuda faptului că el ajunge la Angkor Wat după ce niciun european nu mai fusese acolo de mult timp, Mouhot nu este cel care descoperă orașul, fiind creditat în mod greșit, de unii istorici, cu descoperirea acestuia și asta pentru că Angkor Wat-ul...nu dispăruse niciodată, locația și existența întregii serii de situri de la Angkor fiind cunoscută de khmeri și vizitată de câțiva călători vestici începând cu secolul al-XVI-lea. De altfel, Mouhot îl menționează în jurnalele sale pe un contemporan de al său, Părintele Charles Emille Bouillevaux, un misionar catolic francez (cu centrul de activitate în orașul Battambang), care a relatat că el și alți călători și misionari vest-europeni vizitaseră Angkor Wat și alte temple ale khmerilor cu cel puțin 5 ani înainte de sosirea lui Mouhot în Indochina. [8]

Acesta își va publica relatările în 1857, în cartea, intitulată sugestiv , , Călătorie în Indochina, Annam și Cambodgia, 1848-1856”. Anterior, comerciantul portughez Diogo Do Couto vizitase Angkor-ul și își elaborase relatările despre această experiență în 1550, iar călugărul portughez Antonio Da Magdalena va scrie și el, de asemenea, despre vizita lui la Angkor Wat, în 1586.[9] Henri Mouhot este totuși, cel care popularizează Angkor Wat-ul și importanța lui ca monument istoric și religios al lumii asiatice medievale în Vestul Europei.

Desen reprezentând fațada Templului de la Angkor Wat, realizat de Henri Mouhot

(Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Henri_Mouhot )

Însă, niciunul dintre vizitatorii europeni ai acestui sit nu a scris într-un mod atât de evocator despre el precum Mouhot, care a inclus, totodată, în cartea sa, și schițe interesante și detaliate. În opera sa postumă despre care am vorbit și mai sus (, , Călătorie în Regatele Siamului, Cambodgiei și Laosului”), Mouhot compară Templul de la Angkor Wat cu Piramidele din Egipt, întrucât era o idée foarte populară la acea vreme acea de a atribui orginea întregii civilizații universale Orientului Mijlociu.[10]

De exemplu, el descrie capetele de Buddha de la porțile orașului Angkor Thom (ultima, precum și cea mai rezistentă capitală a Imperiului Khmer), drept , , patru capete imense în stil egiptean”, iar despre Angkor Wat, scrie următoarele:, , Unul dintre aceste temple - un rival pentru cel al lui Solomon și ridicat de vreun Michelangelo antic - ar putea ocupa un loc lângă cele mai frumoase clădiri ale noastre. Este mult mai mare decât orice vestigiu lăsat în urmă nouă de Grecia sau Roma și prezintă un contrast trist cu starea de barbarie în care națiunea este afundată acum.”[11]

De asemenea, tot el, scria următoarele: „La Ongcor (numele dat de francezi Angkor Wat-ului în secolul al-XIX-lea), acolo… sunt ruine de o atât de mare grandoare, că…la prima vedere, cel care ajunge acolo este plin de o profundă admirație față de ceea ce vede și nu se poate întreba ce a devenit această rasă puternică, atât de civilizată, de iluminată, autorii acestor lucrări gigantice?”[12]

Un desen reprezentând Pavilionul de la Angkor Wat, realizat tot de Henri Mouhot

(Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Henri_Mouhot)

Asemenea citate s-ar putea să fi dus la populara concepție greșită că Mouhot chiar găsise ruinele abandonate ale unei civilizații pierdute. Societatea Regală de Geografie și Societatea Zoologică, ambele interesate de anunțarea unor noi descoperiri, par să fi încurajat zvonul că Mouhot (pe care cele două societăți îl sponsorizaseră să cartografieze munți și râuri și să catalogheze noi specii de animale) descoperise Angkor-ul.[13]

Mai mult decât atât, Mouhot însuși afirmă că acesta era opera unei civilizații mai vechi decât khmerii. Și totuși, exact aceeași civilizație care construise Angkor-ul și era vie și se afla chiar în fața ochilor săi, el o considera într-o „stare de barbarie” și nu putea crede că ei erau îndeajuns de civilizați sau iluminați să construiască asta.

El presupune că autorii unei asemenea grandori erau o rasă dispărută și datează apariția acesteia în mod cât se poate de eronat ca fiind mai veche de două milenii, în aproximativ aceeași eră cu cea a Romei Antice. Adevărata istorie a Angkor Wat-ului a fost, ulterior reconstruită din cartea „Obiceiurile Cambodgiei”, scrisă de chinezul Zhou Daguan, un trimis al Temur Han (Împărat al Chinei în timpul Dinastiei Yuan, între 1294-1307) în Cambodgia între 1295-1296, precum și din evidențele stilistice și epigrafice strânse în timpul lucrărilor ulterioare de restaurare și curățare efectuate de-a lungul întregului Angkor Wat.[14] Acum se știe că perioada în care Angkor Wat-ului a fost populat se situează între începutul secolului IX, începutul secolului XV.

IV. Ultimele două expediții ale lui Henri Mouhot în Asia de Sud-est (1860-1861)

În ultimele două expediții ale sale, Henri Mouhot explorează restul teritoritoriilor pe care nu le mai văzuse din Indochina (regiunile din centrul și sudul Thailandei și Laosului). În cea de a treia sa expediție, el pleacă la 11 mai 1860 din orașul Petchabury (Petchaburi de astăzi, capitala provinciei cu același nume din Thailanda) și ajunge la Bangkok la 12 aprilie 1861, iar în cea de a patra și ultima sa expediție, el pleacă din Sikieou (orașul Si Khiu de astăzi din Thailanda) și ajunge în orașul Na Le (din Laos) la 15 octombrie 1861.[15]

V.Ultimii ani ai vieții și moartea lui Henri Mouhot

În ciuda faptului că unii ar fi afirmat că Mouhot s-ar putea să fi fost o unealtă a Expansionismului Francez pentru anexarea de teritorii, fapt care s-a întâmplat imediat după moartea sa, cu toate acestea, el însuși nu părea a fi un colonialist înrăit, deoarece, uneori, el se îndoia de efectele benefice ale colonizării europene, spunând:, , Va duce actuala deplasare a națiunilor Europei către Est la lucruri bune prin introducerea acestor teritorii în binecuvântările civilizației noastre?Sau ar trebui noi, ca niște instrumente oarbe ale unei ambiții nemăsurate, să venim aici ca un flagel, să ne adaugăm nefericirilor lor prezente?”.[16]

Ca atare, el continuă să exploreze Indochina strict în interesul său personal. Totuși, din ce putem vedea în însemnările sale din jurnalul pe care îl ținea (pe care îl numise „Tour du monde”), el părea să fie în mod sincer interesat de Asia de Sud-Est și cultura ei și ținuse minte beneficiile pe care el credea că Franța le putea oferi acelor țări, el prezentându-le în mod notabil la pagina 174 din jurnalul său („Tour du monde”): „Dominația europeană, abolirea sclaviei, legi înțelepte și protectoare, precum și administratori credincioși, experimentați și scrupulos de onești, ar fi capabili de unii singuri să regenereze acest stat, atât de aproape de Cochinchina, unde Franța caută să se stabilească și unde ea se va stabili fără niciun dubiu; atunci ea va deveni un grânar al abundenței, la fel de fertil precum Cochinchina de Jos.”[17]

Mai mult decât atât, la următoarea pagină din jurnal, el scrie următoarele:, , Oamenii sunt uimiți să vadă producție nesemnificativă și nicio industrie în aceste regiuni care sunt atât de fertile și de bogate, dare ei, în general, nu știu că regii și mandarinii de prin aceste părți se îmbogățesc pe sine prin jaf și corupție, prin toate abuzurile care ruinează munca și opresc progresul. Lăsați această țară să fie administrată cu înțelepciune și prudență, cu loialitate și prudență pentru oameni și totul se va schimba cu o rapiditate fantastică.”[18]

În cele din urmă, Henri Mouhot moare din cauza febrei produse de malaria pe care o contractase în timpul călătoriilor sale în Thailanda și Laos (numită și , , febra lemnului” de către exploratorii francezi care fuseseră în Indochina) la 10 noiembrie 1861, în jungla din Laos, în apropiere de Luang Prabang (orașul pe care îl vizitase ultima dată, în cea de a-4-a sa expediție), cel mai sudic oraș regal din Laos, mormântul său fiind ridicat în 1867 și redescoperit în 1989.[19]

În ceea ce privește activitatea sa de naturalist din Laos, Mouhot este creditat cu descoperirea a numeroase specii de insecte și cochilii ce nu erau cunoscute înainte zoologilor europeni (incluzând aici și o insectă neagră numită mai târziu Mouhotia gloriosa) și un păianjen extraordinar alcătuit, acum cunoscut ca Cyphagogus Mouhotii, fiind unul dintre cei mai importanți exploratori și oameni de știință francezi din secolul al-XIX-lea.[20]

Bibliografie

Surse web

1. https://www.britannica.com/biography/Henri-Mouhot

2. https://en.wikipedia.org/wiki/Henri_Mouhot

3. https://angkordatabase.asia/publications/henri-mouhot-s-travels-in-siam-cambodia-and-laos-1858-1860

[1] https://www.britannica.com/biography/Henri-Mouhot

[2] Ibidem

[3] Ibidem

[4] https://en.wikipedia.org/wiki/Henri_Mouhot

[5] Ibidem

[6] Ibidem

[7] Ibidem